CINCI

Se apropie Craciunul cu pasi repezi si mama plange la telefon. S-a dus tanti Nina. 

Sora mai mare a mamei, Elena pe numele de botez, avea 13 ani cand s-a casatorit. Ofiterul Lazar Octavian a luat-o de la parinti cu nunta modesta, desi fata avea zestre buna si, tot in noaptea nuntii, dupa petrecere, a adus-o inapoi, inlacrimata si speriata de casa straina. Acolo a ramas inca un an, timp in care sotul ei o vizita  si-ii aducea carti,  iar ea ii cauta in buzunarele de la tunica dupa bomboane... Copila, blonda si cuminte, il iubea si-l respecta pe domnul amabil, se jucau impreuna de-a statele lumii pe un atas adus de dumnealui tocmai de la Paris, dar nu vroia in ruptul capului sa il urmeze. Intr-o zi de iarna, ca acum, a oprit trasura lui in fata casei si ordonanta a descarcat din ea darurile de la nunta - se desparteau. Le-a primit uimita si fara o vorba, le-a randuit, asa nedeschise, in salonasul mic. Apoi a urcat in trasura si a cerut ordonantei sa o duca la garnizoana. Acolo, ce a vorbit cu comandantul n-a povestit la nimeni niciodata,dar Ofiterul Lazar a gasit, intorcandu-se seara acasa, luminile aprinse si pe sotia sa in prag. Si, timp de 35 de ani nu i-a despartit nimeni si nimic. Unchiul Octavian a murit la 70 de ani cu numele ei pe buze: Nina... 

va urma...